Obiectul acestui volum este separarea socială din Atena, adică distribuția diferitelor grupuri sociale în spațiul orașului. Atena nu are ce să prezinte, nici turnuri pentru cei bogați, nici cartiere de mahala pentru cei săraci.

Ca capitală a unei țări destul de sărace, a cărei economie a fost în principal agrară până în anii 1960, orașul cu mediul construit nu arată semne de mare bogăție privată sau publică și de putere internațională. Semnele sărăciei s-au șters, de asemenea, treptat, ca urmare a dezvoltării economice rapide de după război și a rolului eficient al solidarității familiale în înlocuirea statului de binefacere.

Aceasta nu înseamnă că inegalitatea de clasă este absentă sau că grupurile vulnerabile de imigranți și minorități nu sunt discriminată. Înseamnă că structuri precum fiziognomia socială a proprietății de teren urban, mecanisme precum sistemele dominante de locuire și accesul la locuința proprie, și practici precum solidaritatea familială pentru a satisface nevoile locative ale membrilor vulnerabili ai familiei, au împiedicat traducerea inegalității sociale în diviziune spatială.