Critica socială franceză are, cel puțin parțial, marele avantaj de a evidenția contradicțiile și caracterul nefiresc al vieții moderne, nu doar prin condițiile unor anumite clase sociale, ci prin toate cercurile și formele interacțiunii sociale de astăzi, și chiar cu prezentări care au o flacără directă a vieții, atât de multă expresivitate, finețe cosmopolită și originalitate și curaj duhovnicesc încât cu greu le va căuta cineva în alte națiuni.

Este suficient să comparăm prezentările critice ale lui Owen cu cele ale lui Fourier, în măsura în care se referă la interacțiunea vie a oamenilor, pentru a obține o imagine a acestei superiorități a francezilor. Pentru prezentarea critică nu este nevoie să căutăm doar la scriitorii cu adevărat 'socialiști' din Franța; aceasta există la scriitori de orice gen literar, în special în roman și în memoriile personale.

Cu câteva extrase referitoare la 'sinucidere' din 'memoires tires des archives de la police etc. Par Jacques Peuchet' voi oferi un exemplu al acestei critici franceze, care poate demonstra de asemenea în ce măsură se justifică fantezia acestor burghezi filantropi că ar fi suficient să ofere proletarilor puțin pâine și puțină educație, ca și cum doar muncitorii ar fi, pe de altă parte, cea mai bună lume existentă.