Alice stătea plictisită împreună cu sora ei pe malul unui râu. Dintr-o dată, un iepure alb a trecut alergând pe lângă ea, oftând: „Doamne! Doamne! O să întârzii”. Alice nu mai văzuse niciodată un iepure cu sacou sau cu ceas de buzunar! Fără să stea prea mult pe gânduri, l-a urmărit. Chiar și în gaura de iepure în care a intrat. Și astfel a început să cadă încet într-o fântână adâncă. Pe pereți erau dulapuri și rafturi cu hărți și fotografii. Și Alice cădea, cădea... A aterizat pe crengi și frunze uscate. Undeva în depărtare a văzut Iepurele Alb. „Dar urechile și mustățile mele! Am întârziat!” murmura alergând. Dar când Alice a cotit colțul unde l-a văzut pe iepure, acesta dispăruse. Atunci s-a trezit într-o cameră cu uși de diferite mărimi. Dar toate erau încuiate! Pe o masă de sticlă a văzut o cheiță de aur și, în spatele unei perdele, a găsit o ușiță. Cu cheița a descuiat-o, a deschis-o și... ușa ducea către o grădină minunată!