Octombrie 1955, Costas Gavras ajunge la Paris, singur și cu foarte puțini bani, dar plin de speranțe și vise, chiar dacă neclare. „A descoperi, a învăța, a fost visul din vis”, scrie.

În Grecia, din cauza convingerilor politice ale tatălui său, a fost interzis să studieze. În cei 65 de ani care au urmat, Gavras a realizat peste 20 de filme, a colaborat cu scriitori, scenariști, actori, muzicieni, fotografi și tehnicieni de film importanți, a cunoscut și a dialogat cu cei mai importanți politicieni ai vremii sale.

Regizor și scenarist, cu un discurs politic curajos și recunoaștere mondială, a fost distins cu cele mai mari premii de film: Oscar, Palme d'Or la Festivalul de la Cannes, Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin, Marele Premiu al Academiei Franceze de Film, Premii la Festivalurile de la Moscova și Toronto, Premii Edgar Allan Poe, César, Lumière etc.

În Autobiografia sa, cititorul nu urmărește doar culisele extrem de interesante și adesea aventuroase ale filmelor sale, ci și parcursul odiseic al unei persoane care a început dintr-un cartier sărăcăcios grec pentru a parcurge un drum creativ abrupte, dar strălucitor.