...își punea rucsacul cu veșmintele pe umăr, părintele Asterios, iar eu, încet-încet, urcam aceste pietre și se săvârșea liturghia, dar cineva este recompensat acolo, când va urca, pentru efortul său, deoarece priveliștea este indescriptibilă.

De pe vârful Arasiei se văd toate satele din Imbros, toate satele. Părintele Asterios, așa cum am spus, era un om bun la suflet și cu educație limitată, iar când îl întrebau "cum urci la Arasia, nu te obosești, părinte Asterios?", voia să spună că urcă ușor și spunea că urcă "fără efort" - veșnica lui pomenire. Întotdeauna îl pomenesc...