Două perechi de gemeni, doi comercianți și doi servitori, prinși în pânza metafizică a asemănării, se implică într-o iluzie după alta.

Comercianții, fideli normelor comerciale ale unei noi, emergente clase sociale, se confruntă cu paradoxurile credinței comerciale și conjugale; iar servitorii, incarnări pure ale geniului comic al lui Shakespeare, obligați să suporte și să îndure violența lingvistică și fizică a stăpânilor lor, își vor opune singura armă de apărare pe care o au: elocvența, imaginația lingvistică, inteligența strălucitoare.

Ușurarea care se eliberează din zâmbetul nevinovat al celor doi clovni servitori își datorează puterea volumului de îngrijorare pe care îl metabolizează, de aceea se lasă în cele din urmă în seama lor sărbătorirea soluției iluziei și „într-o veselie distinsă”, să efectueze ieșirea fericită spre un nou tip de egalitate și solidaritate.

Întâlnirea lor, veselă și festivă în contrast cu atitudinea oarecum indiferentă a stăpânilor lor, are asupra noastră puterea unei eliberări: „Ca două surori am venit în lumea cea mare, Și mână în mână plecăm, nimeni înaintea celuilalt.”