Diaspora comercială greacă, dimpotrivă, a evidențiat „comerciantul ortodox balcanic cuceritor” ca purtător al ideilor revoluționare ale Occidentului și inițiatorul principal al Revoluției. Comercianții greci, atât în interiorul, cât și în afara teritoriului otoman, percepeau poate mai direct decât populațiile rurale „anomalia” sistemului otoman. Supremăția musulmanilor față de creștini în instanțe permitea orice abuz în tranzacțiile comerciale, iar absența unei legislații care să reglementeze rațional funcționarea comerțului întărea corupția și incertitudinea. Astfel, venețienii, deși adesea erau conducători mai duri decât turcii, ofereau totuși reguli care ghidau relațiile supușilor cu autoritățile statului. Statul de drept, care reprezenta o promisiune a Revoluției Franceze, fascina în mod special comercianții creștini din Balcani.