Conceptul de gen, uneori ca o clasificare fizică a speciilor și alteori ca o categorie lingvistică (gramaticală), a fost și rămâne un obiectiv popular pentru mulți cercetători din domeniul umanistic, în special psihologie, sociologie, antropologie, lingvistică, etc.
În acest volum, genul numelor în limba greacă este principalul focus al șapte studii lingvistice, care explorează aspecte ale acestuia dintr-o perspectivă gramaticală și psiholingvistică, conform principiilor problematice și teoretice dominante formulate la nivel internațional în ultimii ani. Subiectele examinate sunt atât sincronice, cât și diacronice. Regula și posibilitatea de redare alternativă a genului numelor (criterii de redare, gen natural și gramatical, varietate), rolul genului în acordul termenilor în propoziție, dovezi diacronice ale tendințelor în schimbarea genului, relația dintre gen și declinare, percepția și dobândirea genului grecesc (ca limbă maternă sau ca limbă secundară/străină), evaluarea cognitivă a acestuia, sunt toate probleme abordate sistematic pentru prima dată și în corelație reciprocă într-un mod care evidențiază interacțiunea și complexitatea fenomenelor lingvistice, justificând marele interes al specialiștilor și non-specialiștilor în gen dintr-o perspectivă descriptivă, interpretativă și pedagogică.