Se crede că lemnul dulce are proprietăți expectorante, calmante, antispasmodice, antiinflamatorii și laxative.

Se crede că are, de asemenea, un efect asupra glandelor suprarenale. A fost utilizat pentru diverse afecțiuni, cum ar fi congestia bronșică, bronșita, gastrita cronică, ulcerul peptic, colica și insuficiența adrenocorticală primară. Planta are un efect semnificativ asupra sistemului endocrin. Glicozidele pe care le conține au o structură similară cu steroizii naturali găsiți în corp. Acest lucru explică acțiunea benefică a lemnului dulce în problemele glandei suprarenale, cum ar fi boala lui Addison.

Aceste glicozide inhibă, de asemenea, producția de cortizol în corp, hormonul eliberat în sânge atunci când suntem stresați. În acest fel, planta are un efect pozitiv asupra problemelor legate de stres. Planta este benefică pentru gastrită și ulcer peptic. Are un efect pozitiv asupra congestiei, bronșitei și tusei. În problemele de artrită în care se iau preparate cu corticosteroizi, ajută la îmbunătățirea funcției glandei suprarenale.

Lemnul dulce este combinat cu Vixium sau Marubium pentru afecțiuni bronșice. Pentru probleme gastrice, este combinat cu Althea, Symphytum și Spirea. Se prepară sub formă de infuzie.

Utilizare: Adăugăm jumătate până la o linguriță de rădăcină într-o ceașcă de apă și o lăsăm să fiarbă timp de 10-15 minute. Strecurăm și o bem de trei ori pe zi.