Cubismul a fost cea mai importantă revoluție în arta începutului secolului XX. A pus din nou pe masă orice întrebare artistică, insistând că arta nu poate niciodată să abordeze lumea așa cum este ea în realitate, ci doar prin modurile în care noi, oamenii, o vedem și o cunoaștem.

Această nouă mișcare radicală a fost creată de doi artiști, francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, care între anii 1907 și 1914 au lucrat unul lângă altul, îndeosebi în Paris, care era atunci capitala artistică a lumii.

Cubismul, datorită puterii noului mod în care privea lucrurile, s-a răspândit în Europa și America cu o viteză uluitoare. Mișcarea a pătruns și în alte domenii ale activității artistice, dincolo de pictură și sculptură: a revitalizat arhitectura, designul, muzica, poezia și a transformat posibilitățile fotografiei și cinematografului.

În această revizuire vie și cuprinzătoare, Neil Cox plasează cubismul în contextul mai larg al epocii sale. Folosind elemente din cele mai recente cercetări, conduce cititorul cu măiestrie prin acest domeniu adesea complex, fără a pierde din vedere măreția însăși a operelor de artă.