Miturile lui Esop au fost folosite foarte devreme în scopuri educaționale de către vechii greci și se crede că încă din epoca clasică, strămoșii noștri le-au inclus în cărțile lor de lectură.

Valoarea pedagogică a miturilor esopiene a fost recunoscută pentru prima dată de cel mai mare dintre înțelepții greci, Socrate, care, de altfel, în închisoarea sa, a adaptat în versuri câteva mituri pe care și le aducea aminte.

Strămoșii noștri au subliniat că, prin povestiri alegorice și simbolice, în care animalele erau protagoniști, era mai ușor să învețe copiii, în mod natural și firesc, virtuți, valori morale și sociale și să critice răutățile umane.

Leul din mituri exprimă măreția regatului animal. Vulpia este simbolul vicleșugului și al înșelăciunii. Furnica simbolizează hărnicia. Iedera este victima naivă.

(...) [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]