La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, austriacul Sigmund Freud, fiziolog și psihiatru, a pus prin studiile sale bazele psihanalizei ca metodă terapeutică și a revoluționat modul în care omul modern percepe concepte precum conștiința și sexualitatea. În „Durerea și Melancolia”, Freud încearcă să arunce lumină asupra naturii melancoliei. Considerând durerea ca modelul său normal, el avansează într-un studiu comparativ al celor două stări, calculând abaterile și determinând diferențele dintre ele.