Nu sunt cineva cu diplome sau grade universitare. Tot ce am învățat în viață, am învățat prin experiență. După pierderea tatălui meu la vârsta de 12 ani, viața mea a fost modelată de Ajax. Mai întâi de tatăl vitreg, care lucra la club, având grijă de terenul de joc de la stadion, și mai târziu de antrenorii mei, Johan Cruyff și Rinus Michels. Datorită lui Ajax, nu numai că am învățat cum să devin un jucător de fotbal mai bun, dar și cum să mă comport.

De la socru-meu, am învățat despre finanțe. Când am început, nu exista niciun jucător de fotbal în lume care să fi auzit măcar de marketing. Negocierile contractelor și afacerile în afara terenului erau complet noi.

Din fericire, pentru mine, cineva a intrat în viața mea și m-a ajutat cu asta. Pentru că de fiecare dată când credeam că pot face singur, lucrurile mergeau automat prost. Dar toate acestea nu contează. Face parte din viață. Ceea ce contează în final, și este cel mai important, este dacă ai învățat sau nu.

Vreau să subliniez aici cât de importantă a fost familia mea. Nu numai părinții mei, socrii, soția, copiii și nepoții, ci și toți oamenii care m-au luat de mână la Ajax într-o fază a vieții mele când eram atât de fragil. De aceea, Ajax este o a doua familie pentru mine. Familia care a definit cine sunt astăzi.

În ceea ce privește fotbalul, am urmat o stradă cu sens unic. Nu-mi pot imagina în altă parte, decât în vârf. Fie ca jucător, fie ca antrenor, nu-mi pot imagina să fac ceva la un nivel inferior. Gândesc doar într-o singură direcție. În sus. Am încercat să devin cel mai bun posibil. Și asta în cele din urmă este motivul pentru care m-am retras. Nu eram suficient de în formă fizică pentru a fi în vârf, și atunci când se întâmplă asta, nu mai există niciun motiv să fiu pe teren. Cu toate acestea, datorită faptului că eram într-o stare mentală bună, am devenit antrenor.

În primul rând, totuși, vreau să spun că mi-am trăit întreaga viață, străduindu-mă să fac lucrurile mai bune, și am transmis asta în tot ceea ce am făcut.