Depinde de care dintre cele două Americi vorbim. Trecutul ne-a modelat astfel încât în relațiile noastre cu lumea exterioară să putem fi toleranți sau puritani, generoși sau egoiști, cu picioarele pe pământ sau visători, interesați de om sau cu idei morale ale justițiarului „trimis” al lui Dumnezeu, al misionarului numit de Dumnezeu.

America se află acum într-un punct istoric în care o mare națiune riscă să piardă conștiința a ceea ce se află exact în sfera puterii sale și ce este dincolo de aceasta. Puterea tinde să se identifice cu virtutea și o mare națiune este deosebit de predispusă la ideea că puterea sa este un semn al bunăvoinței divine, care îi impune o responsabilitate specială pentru soarta altor națiuni, pentru modul în care le va face mai bogate, mai fericite și mai înțelepte, adică pentru modul în care le va remodela „după propria sa imagine strălucită și asemănare”.

Puterea se confundă cu virtutea și tinde să fie considerată capabilă de toate. Din momentul în care o mare națiune va fi impregnată de ideea „misiunii”, presupune cu ușurință că are mijloacele și obligația de a împlini opera lui Dumnezeu.

(J. W. Fullbright)

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]