Așa cum stau lucrurile, o interviu înseamnă o capcană. Nu sunt dintre cei care cred că prin „răspunsurile mele revoluționare” voi răsturna presa burgheză. Acest „intră și schimbă lucrurile” nu mai funcționează. Foarte simplu, interviul este un striptease în fața unor ochi încrucișați ai cititorilor curioși (c thankfully, nu toți). În fața unor „specialiști” sexuali anormali care le știu pe toate.

Arta înseamnă dragoste. Și dragostea este un drept al tuturor oamenilor. Dragoste înseamnă să-ți iubești cu pasiune eu-ul zdrobit, pentru că doar așa îți vei iubi și aproapele. Și dragoste este dorința. Dorința pentru viață, pentru cântece, pentru tine și pentru toți. Și este dorința artă revoluționară în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu suportă „permite” și „interzice”. Pentru mine, nu există o operă de artă mai mare decât omul, care merge singur prin timp cu conflicte dureroase înăuntrul său.

Îmi seamănă omul cu un soare, care se arde singur. Și Arta, ca un bolnav și ca medic în același timp. Caterina Gogou prin interviuri, texte și documente. Vocea unei poete importante pentru societate, politică, artă, pentru semenii săi.