„Jurnalistic” și nu „științific” de o parte, „texte amatori de religie” sau „texte despre islamism”, de cealaltă: așa se autoidentifică textele acestei cărți, care nu a avut norocul să fie tipărită de către autorul său.

Într-adevăr, genul de jurnalism dar și de amatorism practicat de V. Rafailidis este aici în cea mai bună formă. Deși cartea are ca ax principal religia, ea se extinde și îmbrățișează tot ce este esențial referitor la arabi: de la etnogeneza și evoluția lor istorică, până la cultura, arta și filozofia lor.

Aflându-se în fața unui corp imens de informații și materiale din vasta literatură de specialitate, reușește să rezume și să distileze esența culturii și istoriei arabe, într-o sinteză care navighează printre avalanșa detaliilor regionale cu o grație jucăușă dar și cu profunzime.

Cu un stil de scriere viu, cu umor subversiv, cu darul de a transmite și de a populariza (fără a subția substanța), dar mai ales deoarece povestitorul se află într-un punct din care este la fel de distant de diversele dogme religioase și alte prejudecăți, realizează o înregistrare lucidă, demitizantă și multiperspectivă a fenomenului arab.

În același timp, printr-o pătrundere incisivă în structurile culturale și religioase profunde ale arabilor, oferă cititorului un manual neașteptat, nu doar de cunoaștere a altora, ci și de auto-cunoaștere, deoarece face discernibile straturile interioare din care își extrag originea diversele căutări metafizice ale celor mai „diferiți” culturi.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]