Marina Țvetaieva, una dintre cele mai mari poete ale secolului XX, s-a născut în 1892 la Moscova. Soarta acestei femei imprevizibile și tumultoase, care s-a căsătorit cu un voluntar al Armatei Albe, este strâns legată de tumultuoasa istorie a Rusiei.
Intransigentă față de imperativele morale ale vremii sale, opusă revoluției, trăiește mult timp în exil. Contemporană cu Pasternak, Mandelștam, Gorki, Ahmatova, admiratoare a lui Maiakovski, această femeie etern îndrăgostită insistă să slăvească marile idei, frumusețile naturii și misterioasa învățătură a morții.
În 1941, după multe aventuri, se întoarce în Rusia, unde își pune capăt vieții într-un mod tragic. Prin paginile acestei cărți, Henri Trougai face în esență un omagiu Mariei Țvetaieva, care în 1957, la șaisprezece ani după moartea sa, a fost declarată poetă națională a Uniunii Sovietice.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
