În primul volum al operei în trei părți „Povești din Bizanț” ni se deschide în față lumea romană la apogeul dezvoltării și extinderii sale. Este vorba despre povești care se referă la Constantin și luptele sale pentru recunoașterea noului spirit, la mutarea centrului imperiului din Vest în Est, la ultima rezistență a vechii religii prin Iulian, la rolul catalizator al filozofilor și al Părinților Bisericii pentru armonizarea culturii grecești cu mesajul iubirii noii religii.

Se referă la triumful și excesele epocii lui Marele Teodosie, la marile migrații ale popoarelor și la incursiunile în imperiu, precum și la eforturile disperate și eroice ale lui Iustinian pentru restabilirea extinderii marelui imperiu. Toate acestea ne oferă o imagine completă și detaliată a istoriei acestei lumi până în secolul al VI-lea.

Introspecția asupra aspectelor vieții de zi cu zi, imaginația care completează, poetic vorbind, golurile din istorie, dialogurile și descrierile vii, narațiunea simplă și lipsită de efort, alegerea inteligentă a personajelor, temelor, aventurilor și complotului operei o fac captivantă și nu o poți lăsa din mână până nu o termini.