La vremea sa - a fost publicat pentru prima dată în 1837 la Viena - dicționarul lui Nik. Lorentis a fost un excelent ajutor pentru orice cititor și cercetător al literaturii clasice, istoriei și mitologiei.

A fost conceput la cererea acelorași editori care au îngrijit ediția «Dicționarului Limbii Grecești» în trei volume de Anthimos Gazis, ca „un dicționar concis și cât mai cuprinzător posibil al numelor proprii menționate de scriitorii clasici ai mitologiei, istoriei și geografiei antice”. Servește ca anexă la orice dicționar al limbii clasice antice.

Lingvistul a folosit ca surse lucrările „poeților și prozatorilor de la acea perioadă clasică până la scriitorii bizantini”. De asemenea, a consultat proiecte similare ale eleniștilor europeni, având în vedere ca dicționarul să devină util „studenților greci de școală și celor interesați de limba strămoșească”.