În această analiză ex professo a fenomenului fundamentalismului islamic în țara vecină, cititorul se va confrunta, în concluzie, cu problema cetățeniei europene a Turciei, sub forma specifică a aderării sale la Uniunea Europeană, subiect ce nu este privit în mod special de către autor și, pe bună dreptate, deoarece o astfel de referire, în măsura în care este impusă de amploarea problematicii sale, ar răsturna echilibrul studiului.

Cu toate acestea, concluzia, pe care cititorul o desprinde fără influențe externe, chiar și cei neinițiați în meandrele asocierii europene, este că Turcia se îndepărtează din ce în ce mai mult de 'destinul european', fiind purtată de vântul fundamentalismului islamic. Problema nu se concentrează pe nivelul extinderii deficitului democratic al Turciei și al întârzierei indicatorilor săi economici, ci pe cel al abaterii largi a valorilor sale culturale de cele europene corespunzătoare.

Turcia nu este 'singura țară europeană din Orientul Mijlociu', așa cum susțineau în trecut prietenii săi (Bernard Lewis), ci 'singura țară din Orientul Mijlociu în Europa' și, prin urmare, ar constitui o antinomie tragică participarea sa activă la direcția europeană, a cărei parametru de bază rămâne ideologic.

Studiul domnului I. Мazi nu permite nicio îndoială cu privire la acest subiect, chiar și în rândul celor care se bucură de confortul iluziilor.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]