Capacele, înțelegerile secrete ale conducătorilor din Rumelea cu turcii, erau considerate în general strategii în favoarea națiunii. Cel care stabilea un capac sau un fals capac impunea o încetare a focului, salva populații de la măcel și jaf și, în același timp, câștiga timp prețios.

În astfel de înțelegeri s-au refugiat Varnakiotis, Iskos, Gogo Bakolas, Ragkos, Valtinos, Stornar, Safakas, Karaiskakis și, bineînțeles, Androutsos. Așadar, era o tactică din Grecia continentală - cunoscută de toți și acceptată.

Cu toate acestea, sosirea lui Alexandru Maurokordatos și implicarea sa dinamică în răscoala din Grecia de Vest a transformat capacele într-o piatră de scandal și un argument politic foarte puternic; sub pretextul contactelor cu dușmanul, fanaticul fanariot avea libertatea de a-i separa pe căpitani în „patrioți” și „trădători”, în funcție de evoluția situației și de interesele sale personale.

Alipasații au intrat într-o ruptură gravă cu postelnicul. Astfel, Varnakiotis a fost exilat, Bakolas a trecut de partea turcilor, Karaiskakis a fost judecat ca trădător, în timp ce Androutsos a avut sfârșitul jalnic pe care îl cunoaștem.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]