În această carte sunt prezentate și discutate, sub formă de studii istorice-eseuri, diverse aspecte semnificative ale istoriei primelor șase secole ale Imperiului Otoman (sec. 13-18), cu accent pe cei doi secole ai marilor cuceriri și extinderii teritoriale a sultanatului (sec. 15-16), dar și asupra primului dintre secolele de decădere ale acestuia (sec. 17).

Sunt analizate în mod special perioadele de domnie ale marilor cuceritori sultani Mehmed al II-lea Cuceritorul (1444 - 1446, 1451 - 1481), Selim I (1512-1520) și Suleiman al II-lea Legiuitorul (1520 - 1566), care, în istoriografia occidentală, a rămas cunoscut sub titlul onorific `Magnificul`, precum și perioadele importante de domnie ale lui Murad al IV-lea (1623 - 1640) și Mehmed al IV-lea (1648 - 1687).

Un eseu biografic se concentrează asupra casei domnitoare otomane a Kiuprili (Kiuprulu), care a deținut cea mai înaltă funcție otomană de `mare vizir` în perioada din a două jumătate a sec. 17 până în a doua jumătate a sec. 18.

Un alt eseu se ocupă de informațiile din primele surse istorice și cronicare otomane referitoare la Cucerirea Constantinopolului (1453), în timp ce sursele otomane și în general musulmane orientale care examinează relațiile bizantino-otomane ale vremii, de la sfârșitul sec. 13 începutul sec. 14 până în a doua jumătate a sec. 15 (o dată cu finalizarea cuceririi Byzantium și a ultimelor sale avangarde) sunt analizate mai detaliat (cu referințe la datele literare) într-un anexa specială la sfârșit.

Această anexă specială este urmată de o cronologie detaliată a istoriei otomane (prima jumătate a sec. 13 - începutul sec. 19), de un glosar de termeni și concepte militare-administrative otomane, de un tabel al sultanilor otomani și de o bibliografie generală a ajutoarelor autonome în limba greacă și străină (monografii, volume colective, colecții de reprint-uri sau reeditări de studii și articole etc.).

Este prezentat un eseu introductiv care oferă o recenză detaliată a literaturii în limba greacă referitoare la tema ajutoarelor autonome, scrisă fie de greci, fie de cercetători străini (în traducere greacă), în timp ce întreaga lucrare se finalizează cu ilustrații și o hartă suplimentară.

În cele din urmă, în a doua ediție a fost adăugat un eseu introductiv cu o recenzie a istoriei otomane în perioada 1288/89-1451, cu referințe bibliografice suplimentare, iar în a treia ediție a fost adăugată o anexă specială pentru sursele originale otomane din secolele 16-18.