Pentru greci, fobia Occidentului față de imaginea culturii clasice ridică o dilemă dureroasă: în ce măsură ar trebui să încerce să răspundă pretențiilor acesteia? Astfel, există două viziuni concurente asupra Greciei. Una, „elenizantă”, fundamentată pe materialul acumulat al științei europene, se adresează celor care au susținut cauza grecească în străinătate sau au pus-o în slujba intereselor diferitelor elite.

Ceaălaltă, „românească”, se referă la autocunoaștere, la sentimentul pe care îl are un grec despre ce înseamnă în practică să fii grec. Nu este atât o distincție între „ideal” și „realitate”, cât o opoziție între două „realități”, două construcții istorice și culturale ale grecității.

Pentru a evidenția conflictul dintre ele, Michael Herzfeld le analizează în toate manifestările lor - etnografice, lingvistice, istorice, literare - fără a atribui rea credință creatorilor lor. Tema centrală a studiului este modul în care s-a construit un sentiment de identitate națională în noul stat grec, în special influența ideologiilor concurente asupra alegerii materialului etnologic relevant.

Așadar, este o istorie a istoriei, dar și o etnografie a teoriei culturii. [Fragment din textul de pe coperta ediției]