Cum este posibil ca oamenii cinstiți și muncitori să trăiască în sărăcie, în timp ce escrocii, mincinoșii și șarlatanii se bucură de toate bunurile? Chremylus încetează să se mai întrebe când îl întâlnește pe zeul Plutus însuși și descoperă că acesta este orb. Dacă planul său reușește, această nedreptate eternă va înceta, iar cei care merită cu adevărat vor fi în sfârșit recompensați pentru eforturile lor. Aristofan critică dur standardele de viață ale vremii sale, dar în cele din urmă ale fiecărei epoci, lăsând o întrebare crucială fără răspuns într-un colț al minții noastre: sărăcia dă naștere doar dificultăților?