Dyslexia este cea mai studiată categorie de dificultăți specifice de învățare. Numeroasele lucrări de cercetare asupra acesteia au contribuit la definirea naturii acestei dificultăți și la evidențierea diversității cauzelor sale, rezultând aplicarea unor strategii adecvate de intervenție educațională.
Cu toate acestea, se constată lipsa literaturii relevante - și în special a celei grecești - în ceea ce privește problemele care țin de dezvoltarea emoțională și socială a copiilor și adolescenților cu dislexie. Această carte își propune să evidențieze rolul parametrilor socio-emoționali în recuperarea dificultăților de citire, dar și în evoluția personală a copiilor dislexici.
Această inițiativă se bazează pe abordarea a două întrebări centrale: În ce măsură este posibil ca problemele emoționale ale copilului să contribuie, în anumite cazuri, la apariția dislexiei? Care sunt efectele dislexiei și ale eșecului școlar ulterior asupra lumii interioare și comportamentului social al copilului și adolescentului?
Marturia de cercetare susține existența problemelor emoționale și psicosociale la copiii cu dislexie. Analiza critică a cercetărilor, la care aspiră autoarea, propune ipoteza interdependenței acestor probleme și duce la o reflecție cu privire la necesitatea oferirii de suport psihologic elevilor cu dislexie, în contextul intervenției pedagogice.
