Strepsiades, isteț și naiv în același timp, caută dreptatea prin nedreptate, caută modalități de a înșela din cunoaștere, speră ca adevărul să învingă minciuna. Și când el însuși eșuează, crede că fiul său va îndeplini așteptările sale, dar în final culege ce a semănat: nedreptatea. Aristofan satirizează istețimea concetățenilor săi, declinul zeilor antici, filosofia lui Socrate și, prin conflictul Dreptății cu Rațiunea Injustă, ne reamintește cât de slabi pot fi oamenii în fața promisiunilor false.