Scrierea unei Istorii a teatrului grec în secolul XX reprezintă o necesitate urgentă, impusă atât de lipsa totală a unei lucrări sintetice similare care să abordeze subiectul pe parcursul unei durate de un secol, cât și de diversitatea corespondențelor și relațiilor sale cu societatea și cultura în aceeași perioadă.

Provocarea unui astfel de demers își găsește răspunsul personal în această lucrare. Departe de abordările istoric-literare care staticizează fenomenul dinamic al expresiei teatrale și îl slăbesc de conținutul său social, ideologic, artistic și mai larg cultural, ne propunem o lectură diferită, deci crearea unor noi criterii pentru cercetarea și interpretarea teatrului.

Îl percepem, deci, nu cu sensul său formal de text dramatic, ci cu viziunea modernă a creației artistice complexe care constituie spectacolul, și îl examinăm pe axa istoriei, dar și a teoriei, a sociologiei, dar și a semnificării esteticului, dar și a ideologiei.

Gândirea noastră se dezvoltă detaliat în două volume și vizează evidențierea relațiilor care există și funcționează între producția dramatică contemporană originală și tradiția autohtonă (dramă antică, cultură populară), dar și mai larg, între creația mondială (dramaturgie comparată).