Într-un fiord sumbru al peisajului norvegian, la sfârșitul secolului al 19-lea, doamna Alving se pregătește, cu ajutorul prietenului de familie, păstorul Manders, să inaugureze un orfelinat în memoria soțului său decedat. În același timp, o întâmpină pe fiul ei, Osvald, care se întoarce după o vreme la căminul familial.

Persoana care nu apare în operă, dar care aruncă o umbră grea asupra prezentului și viitorului tuturor, este defunctul Alving. Revelațiile, atât ale trecutului familial corupt, cât și ale ipocriziei sociale, vor fi devastatoare pentru toți, deoarece nimeni nu este nevinovat.

Doamna Alving a fost îndrăgostită de păstor și închidea ochii la nelegiuirile soțului ei, în timp ce Manders a reprezentat întotdeauna moralitatea creștină ipocrită. Tânărul Osvald, a cărui boală este prezentată ca o consecință a greșelilor părintești, încearcă să o captureze pe menajera casei, Regine, tratând-o ca pe o salvare.

Jakob, pășind ca un naiv, profită de orice pentru a supraviețui, fie că este vorba de viața fiicei lui, fie de amintirea soției sale decedate, în timp ce Regine se bucură de interesul lui Osvald pentru a scăpa din cotidianul său mizerabil.

În Vampirii, care sunt prezentati într-o versiune revizuită a excelentei traduceri a Margheritei Melberg din norvegiană, Ibsen examinează dreptul omului la fericire, într-o societate subordonată ideilor și codurilor morale învechite.

Cu o structură care amintește de tragedia antică, dramaturgul norvegian prezintă toate tipurile de „vampiri” din trecut și prezent, inundând casa Alving și conducând la distrugerea inevitabilă a tot ceea ce există. Figururi înghițite de întunericul minții lor caută o „înălțare” spre soare, într-o capodoperă a teatrului mondial care, provocând un scandal imens în epoca sa, urmărește soarta eternă, disperată și inevitabilă a omului.