Când cuceritorii spanioli ai Americii au ajuns pe istmul Panamei la începutul secolului al XVI-lea, au aflat de la popoarele autohtone despre un regat bogat și mitic pe care îl numeau „El Dorado”, unde trăiau prinți în orașe în care aurul abunda. Existența miticului El Dorado nu a fost niciodată dovedită, dar în timpul explorărilor lor, europenii au descoperit vasta imperiu a incașilor și rămășițele altor popoare și culturi anterioare.

Acestă carte acoperă istoria culturilor care au înflorit și au decăzut în zonele montane sterpe și pe vârfurile acoperite de zăpadă ale Andilor, de la 3000 î.Hr. până în 1533 d.Hr., când imperiul incașilor a fost încheiat. Primul capitol descrie cronologic evenimentele și cele mai importante aspecte ale multor culturi - Nazca, Moche, Chimú și altele - care abia recent au început să-și dezvăluie secretele publicului.

Al doilea capitol menționează diversele expresii ale artei peruane, în special a țesutului și metalurgiei, și descrie aspecte ale religiei, societății și gândirii.

Ultima parte a cărții reprezintă un ghid al celor mai importante situri arheologice, începând cu cele mai vechi piramide simple din cărămidă ale centrelor rituale de coastă până la uimitoarele orașe de piatră ale incașilor și mormintele Moche descoperite de Walter Alva la Lambayeque. Există de asemenea o scurtă mențiune a culturilor din Bolivia, Ecuador și Columbia, precum și a relației lor cu cultura Peru.