În carte sunt examinate caracteristicile Extremei Drepte din Grecia și este decodată ideologia și natura ei organizațională pe scena politică din mijlocul anilor '60 până în epoca crizei economice și a memorandumurilor.
Autoarea încearcă să investigheze dacă slăbiciunea electorală a Extremei Drepte post-revoluționare reflecta o carență politică mai generală, dar și dacă există elemente de continuitate a extremei drepte grecești din perioada de dinainte de desființarea democrației în 1967 până în prezent.
Extrema Dreaptă post-revoluționară, în ciuda contradicțiilor interne, a schismelor și a rămânerii sale pe marginea politică, avea o dinamică internă. Spațiul de extremă dreapta era electoral slab, totuși, acesta se afla mai aproape de obiectivul de a se consolida pe scena politică centrală decât s-a estimat.
Cartea contribuie la înțelegerea caracteristicilor Extremei Drepte grecești și oferă interpretări pentru ascensiunea unei formațiuni extremiste cu caracter neo-nazist, a Aurului Aurit.
