De 16 secole, opera lui Porfirie „Împotriva creștinilor” este dispărută. A fost o lucrare polemică care avea ca scop combaterea teoriilor creștine și lupta împotriva dogmelor de inspirație iudaică care, cu fanatici și intoleranță, se îndreptau împotriva filosofiei elenistice și a modului grecesc de viață.

Opera lui Porfirie a fost condamnată de biserica imperială și aruncată în flăcări în anul 448. A rămas doar o parte din aceasta: în principal fragmentele păstrate de clericul creștin Macarios Magnes în lucrarea sa „Răspuns către greci”, dar și marturii sporadice.

Filozoful Porfirie (232-305), student al lui Plotin, cu multe lucrări filologice și teologice la activ, cunoscător profund atât al Evangheliei, cât și al Istoriei, extrăgând argumente din arsenalul școlii neoplatonice, dar și din rațiunea umană comună, exercită o critică necruțătoare: în persoana lui Iisus, pe care îl consideră un evreu nesemnificativ, în evangheliști, pe care îi consideră neșcoliți povestitori, în Apostolii Pavel și Petru, pe care îi consideră niște șarlatani lipsiți de scrupule, dar și în teologia apocaliptică creștină, pe care o consideră evident greșită.

Opera lui Porfirie oferă cercetătorului contemporan o imagine a polemicii păgâne din secolul al III-lea d.Hr., o epocă marcată de persecuții necruțătoare și zadarnice împotriva creștinilor și, în general, de lupta de supraviețuire pe care o purta imperiul împotriva dușmanilor săi interni și externi.