Europa în secolul XX a dovedit că nu a fost patria naturală a libertății și democrației, ci un laborator terifiant de experimentare socială și politică. Aici s-a desființat și s-a reinventat de multe ori prin război, revoluție, competiție economică și ideologică.

Fascismul și comunismul s-au manifestat astfel ca soluții alternative față de democrație și au atras intelectuali și mase datorită modurilor dinamice în care se confruntau cu provocările lumii moderne.

Până în 1940, cei mai mulți europeni se simțeau dezamăgiți de guvernarea democratică, iar viitorul Europei era în mâinile lui Hitler. Numai înfrângerea noului ordin nazist a oferit o a doua șansă democrației, iar numai superioritatea capitalismului față de comunism a asigurat triumful acesteia în 1989.

Străbătând de la un capăt la altul al continentului, de la Europa de Vest până la Rusia și Balcani (și chiar cu referințe neobișnuit de dense la Grecia), Mazower arată implicarea sa într-o luptă ambiguă între toleranță și exterminare rasială, ambiții imperiale și autodeterminare națională, trecutul încărcat și viitorul neclar al unei Uniuni Europene în continuă evoluție.