ACEASTA ESTE O STUDIU ASUPRA IMPORTANȚEI ȘI FUNCȚIEI SOCIALE A POEZIEI TRAGICE AȘA CUM ESTE ÎNȚELEASĂ ȘI EXPLICATĂ DE ARISTOTELES ÎN TEORIA SA „DESPRE ARTA POEZIEI”. CA ȘI MULE ALTE LUCRĂRI ALE FILOZOFULUI, „POETICELE” ESTE ÎN ACELAȘI TIMP O DESCRIERE ȘI O CONSTITUȚIE, ISTORICĂ ȘI TEORICĂ: SE OCUPĂ DE O ARTĂ CREATĂ ȘI PRACTICATĂ ÎN PRINCIPAL ÎN ATENA ÎN SECOLUL AL CINTEA ȘI ÎN PRIMII ANI AI SECOLULUI AL PATRULEA, CHIAR DACA A FOST ADOPTATĂ DE ALȚI GRECII ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL PATRULEA, ȘI ÎN CONTINUARE S-A EXTINS, ÎN PARALLEL CU LIMBA GRECĂ, ÎN ÎNTREAGA LUME HELENISTICĂ PENTRU A DEVENI SIMBOLUL CULTURII HELENISTICE ÎN SECOLELE CARE AU URMAT MOARTEA LUI ARISTOTELES ȘI A LUI ALEANDRU CEL MARE.