Iranul înseamnă țara arienilor. Un loc străvechi, neliniștit, unde aurirea basmului învăluie istoria, iar factorii antropici creează particularități.

Această țară Persis, așa cum o numea Herodot, a fost întotdeauna un punct de trecere pentru popoare care au venit, s-au ciocnit, au luat și au dat și continuă să facă același lucru și în zilele noastre și în cele ce vor urma.

De la Zoroastru până la Islam, au ieșit în evidență zei ai focului și întunericului, regi și cuceritori, invadatori și poeți, misticii și Asasinii, versuri de un profund erotism alături de imne de exaltare religioasă, un dualism continuu al elementelor contradictorii.

Vechiul și noul se împletesc în locuri de splendoare antică, în bazaruri încărcate de amintiri și arome, secrete și mistere trec pe lângă preoți severi, nomazi plini de culoare, rapsodi călători, chadori legănate, oameni zâmbitori, ospitalieri, iubitori de greacă.

Și în jur, munți cu versanți drepti, pustiuri care ucid, oaze cu grădini paradisiace și temple îmbrăcate în curcubee sfărâmate. O altă dimensiune a lumii este Persia, o poartă a Estului mereu actuală, care nu se dezvăluie ușor și așteaptă să fie descoperită.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]