Această lucrare oferă răspunsuri la o serie de întrebări ridicate de cititor cu privire la opera psihologică a lui C.G. Jung, nu doar în ceea ce privește terminologia pură, ci și în legătură cu pozițiile filozofice care fundamentează psihologia ca știință empirică.

Conform autorului, sufletul este axa de rotație a lumii. Nu reprezintă doar o condiție esențială pentru existența sa, ci este o intervenție dinamică în ordinea naturală existentă. Fără ezitare, cea mai mică schimbare a factorului psihic este de o importanță capitală în ceea ce privește cunoștințele noastre despre lume și imaginea pe care o creăm pentru a o înțelege.

Bineînțeles, deși lipsesc din psihologie axiome precum cele din fizică sau un sistem de calcul pentru înțelegerea ei matematică, obiectul de studiu al acesteia este fundamentele tuturor celorlalte științe. Și aceasta pentru că orice fel de gândire sau experiență este, esențial, o funcție psihică.

Bazându-se pe această logică, cititorul va recunoaște în această lucrare o încercare foarte serioasă de conturare a problemelor psihologiei moderne, precum și o transmisiune a esenței, a spiritului său. Analizelor fundamentale prezentate aici le oferă formă științei psihologiei și transformă subiecte dificile de înțeles - precum arhetipurile, inconștientul, subconștientul, sinele, eu-l și conștiința colectivă - în ceva asimilabil și înțeles de mintea empirică.