„Când omul încearcă să se apropie de Invizibil, de fapt caută extinderea sinelui, la nivel individual sau colectiv. În această încercare nu este singur și fără ajutor, o frunză în vânt, așa cum sugerează școala de gândire materialistă, pesimistă și competitivă prin natura sa.

Înainte de epoca noastră modernă, au trecut mii de ani și milioane de generații de căutători, care au deschis cărările, facilitând pentru noi accesul la așa-zisul 'necunoscut'. În realitate, nu există necunoscut, însă există uitare. Am uitat adevărata sursă, îndepărtatul loc de origine al umanității. Îndepărtat și totuși apropiat, întrucât tot ceea ce se află acolo afară, se află și în același timp în noi, în microcosmosul universului uman.

Numai miturile au rămas, pentru a ne aminti de un trecut strălucit și pentru a ne promite un viitor la fel de strălucit, plin de adevărata putere și de iubirea autentică pe care o poate simți omul pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul său.” [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]