Ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, precum și secolul al XV-lea, au fost momente decisive pentru invazia otomană în sud-estul Europei - o invazie care a fost pecetluită cu cucerirea și încorporarea parțială, în afară de capitala bizantină Constantinopol și ultimele avanposturi bizantine, a Moreei și a Trebizondei, dar și a Bulgariei, Serbiei, Valahiei și Albaniei.

Aceste țări, în timpul luptelor lor împotriva puternicului sultanat otoman, au opus o rezistență tenace, evidențiind de asemenea personalități de conducere. În același timp, la scurt timp după căderea Bizanțului, au apărut în spațiul grecesc primele mișcări revoluționare împotriva cuceritorului.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]