Pentru cei care au crescut în familii grecești pontice, cuvântul „Bafralis” sună aproape jignitor, deoarece, fiind sinonim cu „turcofon”, sugerează ponticii de puritate contestată. De asemenea, pentru cei care au crescut în familii de stânga, „Bafralis” are din nou o semnificație negativă, cuvântul fiind sinonim cu colaboratorul germanilor și cu cel care a persecutat EAM.

Ca urmare, Bafralis sunt asociați cu ceva și mai mult: credința în partidele naționaliste și de dreapta. În cele din urmă, toată lumea este de acord că „Bafralis și stângist nu se poate”! În această lucrare se analizează de ce ponticii turcifoni s-au identificat în perioada de după război cu partidele de dreapta, deși în perioada interbelică identitatea lor politică era similară cu cea a celorlalți refugiați: venizelismul.

Este demn de remarcat, așadar, că în anii dificili de după război, bastionul „naționalismului” din Macedonia a fost constituit de oameni care nu vorbeau grecește! Această schimbare își are rădăcinile în experiențele tragice ale ocupației și războiului civil, experiențe care au generat o identitate politică puternică.

Cartea aduce la lumină fapte care au fost subestimate, precum importanța identităților etnice în conturarea conflictele din Macedonia între 1943-44 și rolul crucial al elitelor locale. Pentru prima dată sunt investigate baza socială, motivele și conținutul unei forme de colaborare cu forțele de ocupație, precum și amploarea violenței represive a EAM.

Cartea abordează tema identităților politice din perspectiva științelor politice, dar combină totodată metode, ipoteze și concluzii din istorie, sociologie, antropologie socială și psihologie socială.