Publicația în Franța a Bibliei Negre a provocat, după cum este binecunoscut, un scandal. Chiar și acolo, o mare parte a intelectualilor progresiști a condamnat lucrarea. S-a susținut [...] că cercetătorii care au redactat această lucrare erau dușmani fervenți ai Stângii; și totuși, originea majorității este aceeași cu cea a criticilor lor.

S-a afirmat că suma finală a victimelor comunismului include, într-o proporție semnificativă, victime al căror deces se datorează altor cauze, precum foamea care a urmat Revoluției din Octombrie; dar nici acest lucru nu pare a fi decât parțial adevărat: politicile care conduc la foame nu sunt niciodată „divine”. Toți au confirmat acest lucru și, mai recent, în „socialista” Etiopie a lui Mengistu, în România lui Ceaușescu, în Corea lui Kim Il Sung.

Criticii Bibliei Negre au susținut că lucrarea are scopul de a echivala în mod neistoric și imoral „opera” nazistă și fascistă cu bilanțul Revoluției din Octombrie [...] Și totuși, în ciuda confruntării cifrelor, necesară până la un punct pentru înțelegerea lucrurilor și a faptelor, în ciuda comparației puterilor, nu se face o identificare ideologică.

Pentru că întrebarea de bază care se pune este următoarea: cum a condus o viziune de eliberare a omului și de fraternitate globală, imediat după Revoluția din Octombrie, la un regim concentrat de putere de stat și de terorism împotriva oricărei comunități politice sau naționale diferite? Voi adăuga următoarea observație: dacă această întrebare nu preocupă fiecare om, cum este posibil să existe societăți democratice? [...]

Nu există nicio îndoială că Biblia Neagră va provoca aici mai mult decât în alte locuri. Cu atât mai bine. Trebuie, în sfârșit, acum că avem o democrație solidă, fără insule pustii și Securitate, care au împiedicat moral confruntarea cu victimele de atunci, să existe și în țara noastră o dezstalinizare reală, lucru care nu se referă doar la „Stânga” comunistă, ci clar și la o mare parte a opiniei publice afectate de Rusia, care nu „își amintește” nici că marele comunității grecești pontice din URSS a fost, de asemenea, exilată colectiv de către puterea „proletară populară”, în condiții dramatice.

(Richard Someritis - Extrase din postfața ediției grecești)