Teologii anti-ortodocși, cei care în studiu sunt numiți ortodocși, folosesc abuziv învățătura creștină doar pentru a vorbi despre dragostea față de „celălalt”, idolatrizând, totodată, „dragostea” în limitele umane închise - cu siguranță schimburi ale falsului sentiment de dragoste.
Astfel, prin doctrina lor goală de iubire, se opun ontologiei spiritualității ortodoxe care se construiește pe credința identității lui Hristos cu Cuvântul lui Dumnezeu și pe acceptarea Veșnicei Feciorii a Maicii Domnului.
Veșnica Feciorie a Maicii Domnului este acum evident subestimată în sistemul post-patristic al hedonodocismului. În acest sistem extrateologic, aproapele „specific” devine indiferent și „altul” abstract devine „dragă”, ceea ce contravine adevărului evanghelic al dragostei teurgice și neegoiste - nu al dragostei schimbătoare și utilitariste.
Așadar, perspectiva modernă a hedonodocismului a amestecat intenționat ideologii sexuale și complexe socialiste cu teologia, lăsând deoparte perspectiva științifică a mărturiei teologice care caută dovezi salvatoare. Drept urmare, această poziție anti-teologică care subestimează Veșnica Feciorie a Maicii Domnului ajunge la subestimarea însăși teologiei ca disciplină științifică și ca punct de referință de încredere al omului către Dumnezeu-Dătătorul de dragoste.
Pare să nu știe, nici să fie interesată să învețe, întrucât este vorba despre o ideologie care vrea să deconstruiască teologia, spiritul salvator al teologiei ortodoxe și al ascezei sale spirituale. Trecerea unor astfel de doctrine în noul curriculum de Religie aplicat învață despre coruperea acestei spiritualități vii de mai sus.
