În mijlocul furtunii evenimentelor, o corabie de salvare, acum neputincioasă, arta, iar artistul, un căpitan autodidact, uneori un naufragiat de o poziție distinsă și alteori un paria al unei actualități autarhice.

Un câine care latră sau o pasăre care ciripește în mijlocul zgomotului, crezând că vocea lui ar putea acoperi zgomotul lumii și să-i ofere ritm și sens.

Și cu cât mai mult își dă seama de slăbiciunea sa, fie se descurajează și tace pentru totdeauna (spre mulțumirea prietenilor săi neîmpăcați) fie continuă să latre și mai tare, să cânte și mai dulce, până când explozia inevitabilă apare.

Singura sa recompensă posibilă, comentariile efemere ale celorlalți despre cazul său. Rareori o mărturie istorică, așa cum speră cu ardoare. Conform bunului plac al lui Dumnezeu cel milostiv.