UCIDEREA DIVINITĂȚII ANIMALE: Uciderea Sacrului Șoim.

În capitolele anterioare am văzut că multe societăți care s-au dezvoltat până la punctul de a trăi în principal din agricultură, au obiceiul de a ucide și de a mânca divinitățile lor făinoase, fie sub forma pură a grâului, orezului și a celor asemănătoare, fie sub forme împrumutate de animale și oameni.

Rămâne să arătăm că triburi de vânători și păstori, la fel ca și popoarele agricole, au obiceiul de a ucide ființele pe care le venerază. Printre ființele sau zeii venerați, dacă acestea merită cu adevărat această denumire, pe care vânătorii și păstorii le venerează și le ucid, se află animale autentice și simple și nu animale considerate încarnări ale altor ființe supranaturale.

Primul nostru exemplu provine de la indienii din California, care, deși trăiesc într-o țară fertilă și sub condiții meteorologice calme și blânde, totuși se află aproape la capătul scalei civilizației sălbaticilor.