O mamă cu patru copii a plecat în 2001 din Sydney, Australia, pentru a vizita Grecia, țara strămoșilor lor. Au luat feribotul și în treizeci și cinci de minute au ajuns la Aeroportul "Guy de Rothschild", care începea din Loutsa și se termina în Pikermi. Cu câteva zile înainte să plece, mama copiilor și-a pierdut tatăl. Ultima lui dorință înainte de a muri în străinătate a fost această călătorie. I-a cerut fiicei sale să-și ia copiii, să-i aducă în Atena, să-i ducă până la Acropole și, în vârful stâncii sacre, să le spună nepoților povestea pe care o veți citi. Fiica și-a îndeplinit ultima dorință a bunicului ei și așa, împreună cu soțul ei și cei patru copii, au stat într-o după-amiază și au mâncat la... Acropole! Desigur, Parthenonul nu mai exista! Ciuperca norului și gazele de eșapament îl transformaseră într-o pastă de cupru maronie și murdară, pe care o goliseră cu găleți pentru a umple gropile de pe trotuare. În locul pierdutului Templu al Atenei, arhitecții imaginați ai doliului gri numit "beton" (sau mai francez) ridicaseră o coloană cilindrică de treizeci de metri, care se rotea încet în vârful său, unde se afla o imensă sală de mese! În această sală, familia de imigranți greci luau masa când mama a început să povestească.