Azi, Parteneriatul Transatlantic se confruntă cu două provocări esențiale. Una externă și una internă. Provocarea externă se referă la ascensiunea a două mari puteri revizioniste, Rusia și China, precum și la radicalismul islamic. Provocarea internă este voința în scădere a SUA de a apăra ordinea internațională pe care a creat-o și fragmentarea nucleului acestei ordini.

Aceste schimbări globale necesită ca Parteneriatul Atlantic să își reexamineze interesele și valorile comune, precum și capacitățile și obiectivele strategice. Ambele părți ale Atlanticului sunt în proces de redefinire a rolului lor în noua ordine mondială emergentă.

Această monografie sugerează că este nevoie de o nouă înțelegere a unui Parteneriat Transatlantic mai echitabil. Relații comerciale mai puternice prin negocieri revitalizate pentru TTIP și o relație de apărare mai echilibrată cu Europa, abordând disparitățile în capacitățile militare față de SUA și chestiunea împărțirii sarcinilor.

Cele două părți ale Atlanticului trebuie să elaboreze o Agendă Transatlantică reînnoită, oferind o strategie coerentă și cuprinzătoare pentru Parteneriatul Transatlantic în secolul XXI. Consultările politice trebuie intensificate la toate nivelurile, împreună cu nexusul instituțional al Parteneriatului Atlantic.

Un Parteneriat Transatlantic puternic este singura cale de a preveni pendulul să se abată de la Vest și idealurile sale.