Pentru originea și proveniența vlahilor au fost scrise mai multe teorii și opinii. Din păcate, multe dintre acestea sunt caracterizate de o căutare romantică și oarecum disperată a unui trecut glorios și a strămoșilor. În plus, sunt strâns legate de oportunități politice și excese naționaliste balcanice, în special aspirațiile românești și replica greacă.

Lucrarea de față nu are ca obiectiv originea îndepărtată a vlahilor. Și asta pentru că, indiferent care ar fi originea lor, nu pare să fi jucat un rol semnificativ în evoluția lor mai recentă. Obiectul esențial al acestei lucrări este prezentarea vlahilor înșiși, iar interesul se concentrează pe „cine sunt” vlahii și nu pe „ce sunt”!

Identificarea lor cu zonele montane nu trebuie interpretată ca un indiciu al unei societăți închise și izolate. Se consideră că dezvoltarea inițială și timp de secole a focarelor metropolitane din zonele montane le-a oferit vlahilor cele mai bune oportunități pentru distincție.

În cele din urmă, evoluția economică și socială a diferitelor grupuri vlahice, și nu identitatea lor lingvistică sau proveniența, a fost factorul determinant care a modelat relațiile lor cu vecinii lor și în special cu ceilalți greci.

Exemplele de așezări vlahice din statele Macedoniei Centrale și de Est, cum ar fi Katerini, Servia, Veroia, Naousa, Edessa, Aridaia, Gevgelija, Serres, Heraclea, Alistrati, Nevrokopi, Prosotsani, Drama, Hrisopolis și în special Salonic, constituie o mare surpriză pentru majoritatea și ilustrează ignoranța esențială sau, cel puțin, cunoașterea parțială cu privire la „cine sunt” vlahii.