Pentru a descoperi legile naturale, cineva trebuie să accepte faptele fizice cu uimire; cu alte cuvinte, trebuie să disipeze caracterul 'evident' al acestora pentru a ajunge la înțelegerea lor. Pentru a descoperi legea în cazul unui corp aruncat, trebuie să fie activate în imaginația sa diverse interpretări posibile pentru acesta, între aceste posibilități ipotetice, probabilitatea fizică, reală va fi cea corectă și atunci celelalte se vor dovedi false.

Teatrul, prin efectele sale proprii-A, poate încuraja spectatorul să adopte această atitudine de uimire, invenție și critică; totuși, faptul că aceasta este o atitudine care trebuie să fie adoptată și de științe nu transformă, în niciun caz, teatrul într-un institut științific. Este pur și simplu un teatru al epocii științifice. Folosește pentru evenimentul teatral atitudinea pe care spectatorul său o are în viața însăși.

Pentru a o exprima altfel: identificarea nu este singura sursă de sentimente pe care arta o are la dispoziție.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]