Ca producători de ideologie, partidele creează energie socială; ca mecanisme organizatorice, o dirijează și o orientează; ca instituții ale democrației, exprimă voința și suveranitatea populară; ca purtători ai unei logici interne, o deturnează și o însușesc.

Astăzi, însă, în momentul colapsului tuturor „adevărurilor”, acești comercianți tradiționali ai speranței, care în trecut au fost creații, dar și creatorii dorințelor, expresioniști, dar și organizatori ai confruntărilor, nu mai pot funcționa ca „birouri centrale de gestionare a adevărilor eterne”. Astfel, ei trec prin cea mai mare criză din istoria lor; sunt contestati în totalitate; sunt atacați din toate părțile.

Adesea, de fapt, li se atribuie responsabilitatea pentru orice fenomene de corupție, care sunt, totuși, intrinseci naturii însăși a politicii și a procesului de exercițiu al puterii. Partidele, însă, nu sunt altceva decât procese de intervenție institutionalizată a societății în jocul puterii. Păcatele lor sunt, amplificate eventual, păcatele societății.

Scopul acestui nou proiect este, așadar, de a oferi cititorului grec cea mai completă, în măsura posibilului, cunoaștere „rece” a fenomenului partidului.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]