„Hamlet poate fi o lucrare politică sau filosofică sau poetică sau toate la un loc sau nimic din acestea, completă sau incompletă, copleșitoare sau eșuată - totuși, în niciun caz nu putem, indiferent cum l-am trata, să negligem această relație tumultoasă și profund simțită cu absolutul, despre care am vorbit mai devreme.

Întrebarea centrală, cred eu, a lui Hamlet de a trăi sau a nu trăi, care concentrează (și aș spune anulează, amână) toată agonia lui, ascunde o altă întrebare mai fundamentală, mult mai presantă - aș numi-o practică! Cum să trăiești. Hamlet nu are, nu va găsi niciodată, un loc în care să trăiască, de la început până la sfârșitul dramei, pentru că nicio utilizare a lumii nu este bună.”