Aplicarea deciziilor reprezintă unul dintre pilonii statului de drept și este strâns legată de calitatea gestionării justiției. Din acest punct de plecare, și având în vedere că aplicarea selectivă duce la o justiție selectivă, prezentul text se concentrează asupra executării deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
Scopul său este de a examina problema complexă a puterii obligatorii pe care o au deciziile în statele membre. Este această putere realmente obligatorie sau rămâne uneori un "vis frumos"? Studiul urmărește să evalueze dimensiunile interconectate ale acestei probleme.
În acest scop, este împărțit în cinci părți. Prima parte se concentrează pe prezentarea adecvată a mecanismului existent de aplicare a deciziilor CEDO și reflectează asupra rolului pe care îl asumă corpurile politice implicate în proces. A doua parte examinează evoluția mecanismului de aplicare prin prisma jurisprudenței CEDO.
A treia parte se ocupă de cauzele subiacente legate de problema aplicării defectuoase sau ineficiente, incluzând și cele care apar în cazuri interstatale. În a patra parte, se pune accent pe impactul aplicării deciziilor CEDO asupra ordinii juridice grecești, precum și pe raționamentul privind modul în care textul legislativ supranațional a influențat practica și legislația națională, prezentând exemple specifice.
Având în vedere că aplicarea lentă sau inexistentă reprezintă un punct sensibil în sistemul Convenției, studiul examinează în final posibile măsuri de îmbunătățire care ar putea amplifica eficiența sistemului de aplicare.
