Puțin sau mult, fiecare om are o admirație înnăscută pentru flori, fie că acestea sunt flori de grădină, fie flori sălbatice umile care provoacă un sentiment de plăcere omului. Culorile, formele, aromele plăcute sau intoxicante ale florilor și varietatea lor nu au putut decât să atragă atenția omului încă din cele mai vechi timpuri.

Flori care sunt simboluri de inspirație în poezie, pictură, sculptură, dar și simboluri de bucurie și tristețe. În epoca miceniană și minoică întâlnim florile în decorare. La celebrele cine ale grecilor antici, casele erau împodobite cu diverse flori, în special crini. Pe piața din Atena se vindeau coroane din viorea, denumite de Pindar „iostefana”. În epoca renașterii, florile au devenit subiectul unor tablouri prețioase.

De-a lungul timpului, arta floristică (fiziologie, anatomie, biologie, patologie a plantei) s-a dezvoltat, având nevoie să se bazeze pe știință și pe arta științifică. Începând cu sfârșitul secolului trecut, interesul pentru flori a crescut și odată cu progresul științei, se produc constant noi varietăți. Se creează întreprinderi artizanale specializate în anumite tipuri de flori.

În Grecia, imediat după eliberarea sa, au început să fie cultivate trandafiri, garoafe etc. și să se fabrice buchete de flori. Comerțul cu flori a început normal din 1900 încoace, în piața populară și florării. Desigur, floristica nu s-a limitat doar la speciile de flori locale și binecunoscute, ci a făcut și un pas mai departe spre alte zone îndepărtate și păduri tropicale. Se importă flori sălbatice din păduri tropicale, unde acestea cresc ca epifite pe copaci, cum ar fi orhideele despre care ne propunem să discutăm în această carte.

Acolo, în acele țări, are loc o adevărată jaf din partea localnicilor care smulg răsadurile din copaci și le vând comercianților pentru a fi exportate în Europa, în America de Nord și în alte colțuri ale lumii. Totuși, din fericire, în ultima decadă colegii floriști din țările europene au reușit să producă flori rare și valoroase, profitând de cunoștințele științifice și tehnice ale floristicii.

Așadar, ceea ce are nevoie florarul grec este o echipare mai bună cu sere moderne, sprijin financiar și îngrijire din partea statului și cunoștințe speciale de cultivare pe care florarii le vor obține de la școli cu personal didactic specializat în floristică. Numai așa va deveni inutilă importarea florilor străine, și nu numai atât, dar țara noastră, cu climatul și soarele potrivit pe care le are, va putea exporta flori și astfel va contribui la creșterea bogăției naționale.

Cu această carte voi încerca să ofer câteva informații practice și rețete privind înmulțirea, îngrijirea și protecția orhideelor tropicale. Mulți florari, dar și amatori, doresc să se ocupe cu cultivarea acestor flori, dar nu au avut curajul, și chiar dacă au avut curaj, nu au reușit. Cu adevărat, este un hobby greu. Necesită multă răbdare, multă îngrijire, curățenie și anumite cunoștințe tehnice. Nevoia de echipamente adecvate presupune o anumită situație financiară, ceea ce îngreunează activitatea de cultivare a acestui tip de plantă.